Curățarea bijuteriilor acasă: cum îngrijești corect cerceii copiilor, aurul și pietrele

curățarea bijuteriilor pentru copii Cercei din aur pentru copii în formă de fluturaș, alături de apă, lavetă și periuță pentru curățarea bijuteriilor

Vorbim astăzi despre curățarea bijuteriilor acasă sau la un atelier specializat. Ideea acestui articol a pornit, ca multe dintre articolele noastre, de la o discuție cu o prietenă MOSV. Ne-a povestit că cerceii fetiței sale s-au maronit pe tijă, exact în porțiunea care stă în interiorul lobului urechii. Fetița îi purtase fără întrerupere luni întregi, fără să îi dea jos, iar schimbarea culorii i-a ridicat firesc câteva semne de întrebare.

Primul lucru important: o tijă maronie nu înseamnă automat că bijuteria nu este din aur sau că metalul s-a deteriorat. Nici una, nici alta: bijuteriile sunt din aur, iar aurul nu se deterioreaza. Nu în acest registru de manifestări.

La copiii mici, lobul urechii este adesea mai ferm și stă foarte strâns în jurul tijei. În spațiul acela foarte mic, transpirația, sebumul, celulele moarte, urmele de produse cosmetice și impuritățile nu au întotdeauna posibilitatea să se evapore sau să fie eliminate. În timp, ele se acumulează și formează un strat compact, care poate deveni  brun sau chiar foarte închis la culoare. În funcție de intensitatea factorilor care au cauzat depunerile și durata de timp de ultima curățare.

De aceea, curățarea bijuteriilor și igiena lobului urechii trebuie să facă parte din aceeași rutină. American Academy of Pediatrics arată că atingerea cerceilor cu mâinile murdare, acumularea impurităților și capacele strânse excesiv pe lob pot favoriza iritațiile sau infecțiile. Tot AAP avertizează că bijuteriile grele și tijele ascuțite pot produce presiune, zgârieturi ori deformarea lobului. Pentru copii sunt, așadar, preferabile bijuteriile ușoare, de dimensiune potrivită, cu forme line și sisteme de închidere confortabile.

Dacă lobul este roșu, umflat, dureros, prezintă secreții sau copilul are febră, situația nu mai trebuie tratată ca o simplă problemă de întreținere a bijuteriei. În acest caz este indicată evaluarea de către medic.

Cum se face corect curățarea bijuteriilor și a cerceilor acasă?

Pentru cerceii purtați într-un piercing complet vindecat, recomandăm o verificare la câteva săptămâni. Momentul poate fi legat de igiena obișnuită a urechii, astfel încât să nu fie uitat. Dacă observați depuneri mai repede, transpirație abundentă sau crème de îngrijire ajunse pe bijuterie, curățarea poate fi făcută mai des.

Înainte de a scoate cerceii, spălați-vă bine mâinile. Desfiletați căpăcelul și verificați tija, sistemul de închidere și zona din spatele elementului decorativ. Dacă perforația este recentă și nu s-a vindecat complet, nu scoateți bijuteria pentru această procedură. Respectați indicațiile specialistului care a efectuat perforarea sau ale medicului.

Pentru curățarea bijuteriilor din aur fără pietre delicate puteți folosi:

  1. un recipient mic cu apă călduță, nu fierbinte;
  2. câteva picături de detergent de vase delicat;
  3. o periuță foarte moale, folosită exclusiv pentru bijuterii;
  4. o lavetă din microfibră sau un material moale, care nu lasă scame.

Lăsați bijuteria câteva minute în apa cu detergent, apoi curățați-o delicat, insistând în jurul tijei, al închiderii și în zonele greu accesibile. Nu apăsați asupra pietrelor și nu încercați să desprindeți depunerile cu acul, penseta, pila sau alte obiecte metalice.

Clătiți bijuteria într-un alt vas cu apă curată, nu direct deasupra unei scurgeri deschise. Uscați-o complet înainte de a o pune din nou în ureche. Verificați și căpăcelul: acesta trebuie să se înfileteze lin și să rămână fix după închidere, fără să fie presat excesiv pe lob.

Curățarea bijuteriilor nu trebuie făcută cu pastă de dinți, bicarbonat, pudre abrazive, bureți aspri, înălbitor, acetonă, parfum, lămâie sau oțet. Chiar dacă unele dintre aceste soluții apar frecvent în recomandările de pe internet, ele pot zgâria metalul, deteriora finisajele ori afecta pietrele și adezivii.

Pot fi curățate acasă bijuteriile cu pietre sau cu rodiu?

Da, dar nu toate pietrele pot fi tratate în același fel. Aici este important să știm ce piatră avem, dacă este naturală sau sintetică, dacă a fost tratată și prin ce metodă este fixată.

Diamantele, safirele, rubinele și pietrele de zirconiu cubic sunt, în general, rezistente la o curățare blândă cu apă călduță și detergent delicat. Totuși, înainte de curățarea bijuteriilor cu pietre trebuie verificat dacă acestea sunt bine fixate. Dacă o piatră se mișcă, bijuteria nu trebuie frecată sau introdusă într-un aparat cu ultrasunete, ci trimisă direct în service.

Perlele, sideful, coralul și chihlimbarul sunt materiale organice și mult mai sensibile. Nu trebuie introduse în aparate cu ultrasunete și nu trebuie lăsate mult timp în apă. Se șterg delicat cu o lavetă moale, foarte puțin umezită, după care se usucă imediat. Șamponul, cremele, transpirația acidă și soluțiile chimice pot afecta luciul sau suprafața acestora.

Opalul, turcoazul, lapis lazuli, malachitul, smaraldul, topazul, tanzanitul și piatra lunii necesită, de asemenea, atenție. Unele pot avea fisuri naturale sau tratamente cu ulei, rășină ori ceară. Căldura, schimbările bruște de temperatură, alcoolul și substanțele chimice pot modifica aspectul pietrei sau tratamentul aplicat.

Gemological Institute of America avertizează că ultrasunetele nu sunt potrivite pentru toate pietrele. Vibrațiile pot afecta pietrele fisurate, tratate sau montate nesigur, iar căldura și soluțiile folosite pot deteriora materialele poroase. Aparatul cu ultrasunete nu este, prin urmare, o soluție universală pentru curățarea bijuteriilor.

Bijuteriile rodiate trebuie și ele curățate cu blândețe. Rodiul este un strat foarte subțire aplicat peste metal, iar frecarea abrazivă îl poate uza. Folosiți numai apă călduță, detergent delicat și o lavetă moale. Evitați periuțele dure, lavetele de lustruire abrazive și soluțiile destinate îndepărtării oxidării argintului. Dacă rodiul s-a subțiat, luciul nu poate fi refăcut prin curățare acasă; bijuteria trebuie evaluată și, dacă este necesar, rodiată din nou.

Când este necesară curățarea profesională a bijuteriilor?

Întorcându-mă la cercelul de la care a pornit această discuție: depunerea de pe tijă devenise prea consistentă pentru a mai putea fi îndepărtată în siguranță acasă. În astfel de cazuri, simpla înmuiere în apă cu detergent nu mai este suficientă.

În atelier, curățarea bijuteriilor poate include îndepărtarea controlată a depunerilor, o șlefuire foarte fină a suprafeței și, dacă materialele permit, curățarea profesională cu ultrasunete. La final sunt verificate tija, filetul, căpăcelul și montura pietrelor. Procedura trebuie adaptată fiecărei bijuterii: o pereche simplă din aur nu se curăță identic cu o pereche cu sidef, perle, email sau pietre tratate.

Trimiteți bijuteria în service dacă:

  • depunerile nu dispar printr-o curățare delicată;
  • tija rămâne maronie;
  • căpăcelul nu se mai înfiletează corect;
  • o piatră se mișcă sau pare desprinsă;
  • bijuteria are sidef, perle, email ori pietre a căror natură nu o cunoașteți;
  • stratul de rodiu pare uzat;
  • există deformări, zgârieturi adânci sau elemente slăbite.

Întreținerea periodică este mai simplă și mai sigură decât intervenția după ani de purtare neîntreruptă. De aceea, recomandarea noastră este să transformați curățarea bijuteriilor într-o rutină: o verificare ușoară acasă la câteva săptămâni și o evaluare profesională atunci când depunerile nu mai pot fi îndepărtate fără forțare.

CTA: Dacă cerceii copilului au depuneri persistente, sistemul de închidere nu mai funcționează corect sau doriți o verificare completă, completați formularul de service MOSV. Vom verifica bijuteria și vă vom recomanda intervenția potrivită materialului, pietrelor și stării acesteia.

Bibliografie și surse consultate:

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *