Amintirea primilor cercei, prima bijuterie de familie, sau modul în care este stabilită legătura cu rădăcinile tale.

Suntem învățați să trăim prezentul fără a privi înapoi. Ni se spune să nu privim înspre viitor, căci singura noastră certitudine este acum, momentul acesta. Și nu pot să îmi reprim două întrebări de fiecare dată când aud aceste clișee, una legată de timpul care a trecut și alta despre cel care va veni. De ce să rupem ori să slăbim importanța legăturii noastre cu rădăcinile, cu locul din care venim? Și de ce să trăim ca și cum nu există un viitor care așteaptă la colțul acestui moment? De ce să nu credem în treimea acestor dimensiuni temporale: trecut, prezent, viitor?

Eu cred în legătura cu trecutul. Și cred, de asemenea, și în viitor. Cred că bucuria momentului prezent se datorează și privirii împăcate aruncate asupra a tot ceea ce a fost bun sau rău. Cred în puterea trăirii unui prezent asumat, așa cum cred și în misiunea noastră de a clădi viitorul. Viitorul nostru sau al celor dragi nouă.

Amintirea primilor cercei devine o mașină a timpului.

Și avem la îndemână atât de multe exemple pentru a trăi într-o astfel de armonie. Să îți dau un exemplu aparent banal, dar care, cred, poate surprinde esența unei vieți trăite împăcat cu ceea ce ești azi. Cu rădăcinile tale. Cu viitorul tău. Puterea unei bijuterii. Știu, vei spune că este un exemplu inadecvat vremurilor noastre. S-ar putea să ai dreptate. Dar s-ar putea să îmi dai și mie dreptate atunci când, privind în caseta de bijuterii găsești primii tăi cercei. Amintirea primilor cercei, cercei fini, delicați, purtați și de mama ta o vreme. Despre această putere a bijuteriei îți vorbesc. Despre bijuteria ca punte de legătură între trecut și viitor.

Îi iei în mână, îți treci buricul degetelor peste ei. Amintirea primilor cercei te transpune în zona de confort deplin a copilăriei. Retrăiești căldura acelor momente. Ești aici, acum. Retrăiești un moment cu tine, copilul. Îți ridici apoi privirea, te uiți către camera în care fetița ta doarme și realizezi că aceeași amintire a primilor cercei reprezintă și viitorul. O reprezintă pe EA. Căci ea este ceva care va duce mai departe tot ceea ce ai fost tu (și rădăcinile tale) până acum.

Amintirea primilor cercei devine o mașină a timpului care reușește să unească ceea ce a fost cu ceea ce va fi, acum. Și nu este târziu să îți construiești propria punte de legătură între trecut și viitor pentru a trăi în armonie clipa prezentă.

Care dintre voi mai păstrați în caseta de bijuterii primii cercei? Ce amintiri vă leagă de ei?
Așteptăm răspunsurile voastre în secțiunea de comentarii ori în formularul de contact.

Încă ceva, nu uitați să visați frumos.

Fotografie: Livvie Bruce