Prețul aurului. Metalul care a vorbit din nou

Prețul aurului a cunoscut în 2025 cea mai mare creștere din ultimii 46 de ani. Analiza cauzelor și a ceea ce poate urma în 2026. Și o vom face în limbaj narativ, aproape cinematografic, storytelling, ușor de înțeles.

Există ani în care piețele financiare se comportă ca niște cronici tăcute ale lumii. Apoi există ani, foarte rari, în care ele vorbesc cu voce tare. 2025 a fost unul dintre acei ani în care aurul — bătrânul martor al imperiilor și al crizelor — nu a mai șoptit. A strigat, de-a dreptul.  Prețul său a urcat cu peste 60% în acest an. Este cea mai puternică ascensiune din ultimii 46 de ani. O creștere atât de mare încât părea că metalul prețios, inert și rece, bate cu putere în masa dezordinii globale, încercând să ne atragă atenția.

Nu era prima dată. Mă rog, Mark Twain ar spune că istoria nu se repetă, dar adesea rimează. Și exact aici suntem. S-a mai întâmplat o dată, în 1979, când prețul aurului a crescut cu aproape 74%. Atunci, lumea era în flăcări — revoluții, invazii, crize energetice, inflație scăpată de sub control. Iar investitorii, oameni obișnuiți sau instituții imense, alergau spre aur ca spre ultimul adăpost rămas în picioare.

Ce știm, în termeni foarte simpli despre aur: că este un metal care absoarbe frica lumii. Prețul aurului nu crește pentru că strălucește. Crește pentru că lumea se teme. Iar în 2025, temerile au venit din toate direcțiile: conflicte care se extind în Orientul Mijlociu, tensiuni între marile puteri, inflație care nu vrea să dispară, lanțuri de aprovizionare fragile, piețe care se clatină sub propria greutate. Și, ca în fiecare epocă în care oamenii au simțit că „nu mai pot controla nimic”, au făcut același gest instinctiv: au cumpărat aur. Este un reflex vechi de mii de ani, greu de educat, imposibil de eliminat. Când ordinea politică se fisurează, când monedele se depreciază, când știrile vorbesc mai mult despre risc decât despre progres, aurul devine o hartă către siguranță. Dar pentru a înțelege 2025, trebuie să întoarcem câteva pagini din istorie.

Este anul 1979: prima mare strigare. Lumea părea să se destrame: revoluția Iraniană a zguduit Orientul Mijlociu, URSS a invadat Afganistanul, inflația din SUA devenise o amenințare națională, iar petrolul se scumpise atât de mult, încât viața cotidiană se schimba vizibil. Aurul a crescut atunci cu 74% în doar un an. A fost un țipăt al pieței. Un semnal că oamenii nu mai credeau în instituții, nu mai aveau repere, nu mai simțeau pământ solid sub picioare.

Revenim în zilele noastre. Este, încă, anul 2025. Ecoul unei istorii care nu trece niciodată. E drept, lumea nu arată la fel ca în 1979, este mai complexă, mai interdependentă, iar asta o face mai fragilă. Dar ecoul este acolo episodului din 1979 încă se aude. Unde suntem azi: inflația post-pandemică a erodat siguranța financiară, petrolul și gazele au devenit arme geopolitice, războaiele regionale se suprapun peste rivalitatea Statele Unite – China și partenerii lor, băncile centrale cumpără aur într-un ritm record, piețele tradiționale sunt dominate de nesiguranță și volatilitate. Toate acestea au condus aurului către creșterea de peste 60% într-un singur an — o performanță atât de rară, încât apare doar atunci când lumea simte că traversează un moment de ruptură.

Să ne mai întoarcem puțin în 1979, pentru a înțelege ce s-a întâmplat data trecută când prețul aurului a crescut atât de mult. După explozia din 1979, prețul aurului a mai urcat încă puțin în ianuarie 1980, atingând 850 USD/uncie. Apoi, realitatea economică a venit peste el ca un val rece: dobânzi ridicate agresiv, inflația redusă forțat, investitorii atrași de randamente mari la obligațiuni. Aurul a căzut dramatic și a intrat într-un somn adânc de aproape 20 de ani.

Să ne așteptăm la aceeași mișcare pentru anul 2026? Ce se va întâmpla cu prețul aurului?

Istoria nu este un ceas elvețian. Nu repetă mișcările, ci doar ritmurile, iar șansele să asistăm la o scădere masivă a prețului aurului este foarte puțin probabilă. Există o diferență structurală uriașă între 1979 și 2025: băncile centrale cumpără aur — nu vând. China, India, Turcia, Orientul Mijlociu: toate cumpără masiv. Pentru primele două, aurul nu este doar investiție, ci strategie națională. O rezervă de putere într-o lume multipolară. În plus, economia globală nu poate suporta dobânzi uriașe precum în era Volcker ( Paul Volcker, numit șef al Fed în 1979) conflictul geopolitic este mult mai complex, aurul concurează cu criptomonedele, diversificând comportamentul investitorilor, achizițiile retail din Asia sunt la niveluri record.Altfel spus, intensitatea seamănă cu 1979. Dar contextul seamănă mai mult cu ciclul 2005–2011, când prețul aurului a crescut timp de un deceniu.

Ce va urma în 2026 pentru prețul aurului: începutul unui nou ciclu sau pauza de după furtună? Piața are trei drumuri în față, două destul de probabile și unul aproape imposibil. Cel mai probabil vom asista la o corecție moderată. O ajustare de 10–20% ar fi normală, sănătoasă și predictibilă după o creștere atât de amplă. În aceeași măsură, este posibilă și continuarea trendului de creștere pentru prețul aurului. Dacă geopolitica se tensionează și dobânzile scad, aurul poate atinge noi maxime. Evenimentele din ultimele zile, cele care amenință stabilitatea unor alianțe vechi, par să sugereze asta.  În fine, scenariul 1980, acela de a aduce prețul aurului la valoarea dinaintea anului 2025 este puțin probabil, dar nu exclus. Ar necesita o revenire bruscă la dobânzi foarte mari și o stabilizare geopolitică globală — două condiții greu de îndeplinit simultan.

Aurul este povestea fiecărei generații, căci, în fond, povestea aurului nu este despre metal, ci despre noi. Este despre instinctele noastre de conservare, despre temerile noastre, despre nevoia de a găsi stabilitate într-o lume care se schimbă prea repede. 2025 a fost un nou capitol din această poveste, un an în care aurul a vorbit din nou, un an în care am înțeles, încă o dată, că atunci când lumea tremură, oamenii se întorc la singurul lucru care nu ruginește, nu se dezintegrează și nu minte. La aur. La siguranță. La instinctul nostru cel mai vechi.