Amintirea unei discuții cu o doamnă profesoară de limba franceză din liceu mi-a adus în minte una dintre metehnele lumii de azi: moda fast forward. Și vă întreb ce preferați: mult mediocru sau puțin, dar de calitate?

Madame professeure Adriana Haiduc era extrem de cochetă. Nu cred că era o materia care să i se potrivească mai bine. Avea aerul unei parizience diafane, era șarmantă, extrem de feminină. Ne citea din Paris Match, ne povestea călătoriile ei prin Franța. Și pentru niște puști neieșiți prin lume la vârsta aceea, memoriile ei erau o încântare. Și erau pline de povețe. Deși nu le înțelegeam la vremea aceea, peste ani, ele și-au dovedit menirea. Îmi aduc deseori aminte de una din acele vorbe: că suntem prea săraci pentru a ne permite lucruri ieftine. Ne rostea vorba asta când ne prezenta ținutele vreunei vedete în reviste – căci aveam oră dedicată conversațiilor.
Și ne explica: decât să cumpărăm mult, dar mediocru, mai bine să achiziționăm lucruri puține, dar de calitate. Și era ceva vizionar în vorbele dumneaei. Pentru că era vremea la care încă moda fast forward nu era parte din viețile noastre.

Decât să cumpărăm mult, dar mediocru, mai bine să achiziționăm lucruri puține, dar de calitate.

Moda fast forward este acel segment al modei care vine și trece cu o viteză impresionantă. Varietate foarte mare, prețuri mici, calitate îndoielnică (cât să te țină jumătate de sezon) și viteză rapidă de demodare. Atât cât să nu îți pară rău de banii cheltuiți, irosiți după câteva purtări.

Și iată că ajungem la dilema din titlu și, cumva, la vorba lui madame proffeseure: mult mediocru sau puțin, dar de calitate? Și putem discuta despre aceasta chiar și atunci când vine vorba de bijuterii. Vitrinele magazinelor offline și online sunt pline de substitute ieftine ale metalelor prețioase. O poleială ieftină peste un metal comun produs pe un vas de marfă venind din China. O strălucire aparentă și un preț care te îmbie să pui câte trei perechi în coșul de cumpărături. Și faci asta imediat după ce ai ieșit dintr-un magazin de bijuterii în care ți-ai refuzat o pereche de cercei care costau de vreo trei ori mai mult decât imitațiile pe care le ții acum în mână.

Deci, mult mediocru sau puțin, dar de calitate?

Revin și întreb, apoi voi răspunde tot eu, primul: mult mediocru sau puțin, dar de calitate? Cerceii pe care ți i-ai refuzat puteau să își păstreze strălucirea zeci de ani de acum înainte. Și, îngrijiți cum trebuie ar fi putut fi o moștenire de familie pentru fiicele tale. Cerceii pe care îi ai acum în coș, mult mai ieftini, este drept, decât cei din aur, își vor pierde poleiala până la finalul anului. Din strălucirea lor nu va mai rămâne decât o figurină banală, cu miros metalic. Și apoi, în sezonul următor îți vei mai cumpăra alte trei perechi. Și tot așa, până vei ajunge să plătești înzecit mai mult decât ai plătit pe cerceii din aur. Iar în urma lor nu va rămâne nimic. Nimic de oferit ca amintire de familie.

Pentru că bijuteriile sunt ceva intim și valorează mult mai mult când sunt oferite de o generație alteia care îi va urma.

Așteptăm comentariile voastre pe Whatsapp.

Foto: Jen Theodore